1. În Ierusalimul întunecat,
Pe câmpul plin de oi,
Îngerul din cer coboară,
Ca să dea de veste la păstori.
2. Iată, veți fi călăuziți de stea în Răsărit,
Pe un drum necunoscut.
Căci astăzi, în cetatea lui David,
Un Mântuitor vi sa născut.
3. Salvarea întregului popor,
Pare astfel mai aproape.
Raiul pe pământ răsare,
Căci cu pruncul nou născut, domnia Domnului apare.
4. Mântuitorul mult așteptat,
Într-o iesle a fost culcat.
În casă nu l-au primit,
Si-n grajd locul si-a găsit.
5. Te-ai fi așteptat să se nască într-un castel,
Să poarte haină de Împărat?
Pe deget cel mai scump inel,
Și de sfinți înconjurat?
6. Dar El, s-a smerit cu prima lui suflare,
Și din brațele mamei lui știa.
Căci călătoria lui pe acest pământ,
Din a mea vină, o parcurgea.
7. Oare îi era Mariei de cunoscut,
Ce misiunea, avea să îndeplinească fiul ei?
Cum că păcatul întregii omeniri,
Atârna pe a lui mici umeri?
8. Și-ar fi imaginat Iosif,
Să îl vadă vindecând leproși?
Să transforme apă în vin,
Și să trezească la viață pe morți?
9. Ar fi crezut Ioan Botezătorul,
Că îl va întâlni pe Isus?
Însuși el cu mâna lui,
Să boteze un sfânt venit de sus?
10. Ne-am fi dorit să troneze printre nobili,
Iar astfel să se coboare armonia între noi.
Dar El, nu a vrut nici aur, nici palate,
Emanuel, cu un scop s-a coborât la noi.
11. Ieslea cea săracă,
Cu toată simplitatea ei.
În ea, s-a născut un fiu de Împărat,
Fără luminițe și jocuri printre miei.
12. Nici nu și-au luat timp de împodobire,
Nu s-a vrut nici brăduleț.
Isus, a vrut doar aceasta,
Să mă câștige cu orice preț!
13. Oare știm noi cu adevărat,
Ce sărbătoare ne stă în față?
Ne este nouă de cunoscut,
Cum că El, a venit pentru a noastră viață?
14. S-au încă rătăcim pe lângă staul,
Căutând salvarea și marele Har?
Neînțelegând, că El e de mult printre nori,
Ridicând al vieții amar.
15. Nu mai zăbovi pe lângă iesle,
Căci pruncul, a crescut.
Nu îl căuta nici în cetate,
În tine, a fost sădit ca Duh.
16. Nu l-au putut învinge,
Nici cuie, nici preoți.
Nici biciul care i-a umplut spatele de sânge,
Dar nici Iuda cu ai săi arginți.
17. El, s-a rupt din slavă,
Din eternul Paradis.
S-a întrupat ca om,
Ca să împlinească ce e scris.
18. Dar nu te teme,
Căci nu a plecat de tot.
Nu a uitat de lume,
Pe nori va apărea din nou, ca Domn și Preot.
19. Sărbătoarea de acum,
Și bucuria de pe fețe,
Durează numai o clipă.
Și mâine, inima din nou are să ne înghețe.
20. Isus a biruit și frigul,
La tine în suflet cum e?
După nenumăratele mesajele din cântări și versuri,
Înțelegi ce vrea Isus de la tine?
21. Adevărata sărbătoare,
Ce răsuna-va într-un totul ca un imn.
Nu este cea de aici din vale,
Ci va fi când vom intra pe poartă, în Ierusalim.
22. Pregătește-te să îl întâmpini,
Pe nou născut, apoi ca Preot.
Acum ca Domn între stăpâni,
Și în veci ca Savaot.